4: 2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
4: 3 Diavolul I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.
4: 4 Isus i-a răspuns: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
4: 5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului,
4: 6 şi I-a zis: Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
4: 7 Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
4: 8 Drept răspuns, Isus i-a zis: Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.
4: 9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
4: 10 căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;
4: 11 şi: Ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.
4: 12 Isus i-a răspuns: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.
4: 13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
4: 14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
4: 15 El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.
4: 16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,
4: 17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
4: 18 Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
4: 19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.
4: 20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
4: 21 Atunci a început să le spună: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.
4: 22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşeau din gura Lui, şi ziceau: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?
4: 23 Isus le-a zis: Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi; şi Îmi veţi zice: Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.
4: 24 Dar, a adăugat El adevărat vă spun că, nici un proroc nu este primit bine în patria lui.
4: 25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
4: 26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
4: 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.
4: 28 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
4: 29 Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
4: 30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.
4: 31 S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
4: 32 Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
4: 33 În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
4: 34 Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
4: 35 Isus l-a certat, şi i-a zis: Taci, şi ieşi afară din omul acesta! Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
4: 36 Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!
4: 37 Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
4: 38 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
4: 39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, şi a început să le slujească.
4: 40 La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
4: 41 Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El îi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
4: 42 Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
4: 43 Dar El le-a zis: Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.
4: 44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
