18: 2 El le-a zis: Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
18: 3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.
18: 4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
18: 5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.
18: 6 Domnul a adăugat: Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
18: 7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
18: 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?
18: 9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
18: 10 Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
18: 11 Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
18: 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.
18: 13 Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
18: 14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.
18: 15 I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
18: 16 Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
18: 17 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
18: 18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
18: 19 Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
18: 20 Ştii poruncile: Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
18: 21 Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am păzit din tinereţea mea.
18: 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.
18: 23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
18: 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot, şi a zis: Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
18: 25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.
18: 26 Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mântuit?
18: 27 Isus a răspuns: Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.
18: 28 Atunci Petru a zis: Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.
18: 29 Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
18: 30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
18: 31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va împlini.
18: 32 Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
18: 33 şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.
18: 34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
18: 35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
18: 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
18: 37 I-au spus: Trece Isus din Nazaret.
18: 38 Şi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
18: 39 Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!
18: 40 Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
18: 41 Ce vrei să-ţi fac? Doamne, a răspuns el, să-mi capăt vederea.
18: 42 Şi Isus i-a zis: Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.
18: 43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
