2: 2 şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
2: 3 Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
2: 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
2: 5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate!
2: 6 Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
2: 7 Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?
2: 8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?
2: 9 Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: Păcatele îţi sunt iertate, ori a zice: Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?
2: 10 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,
2: 11 Ţie îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.
2: 12 Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: Niciodată n-am văzut aşa ceva!
2: 13 Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.
2: 14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: Vino după Mine! Levi s-a sculat, şi a mers după El.
2: 15 Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.
2: 16 Cărturarii şi Fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?
2: 17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.
2: 18 Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
2: 19 Isus le-a răspuns: Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
2: 20 Vor veni zile, când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.
2: 21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.
2: 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.
2: 23 S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu.
2: 24 Fariseii I-au zis: Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?
2: 25 Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie, şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
2: 26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
2: 27 Apoi le-a zis: Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
2: 28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.
