25: 2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
25: 3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
25: 4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
25: 5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
25: 6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!
25: 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
25: 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.
25: 9 Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.
25: 10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa.
25: 11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne!
25: 12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!
25: 13 Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
25: 14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa.
25: 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
25: 16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
25: 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a câştigat şi el alţi doi cu ei.
25: 18 Cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
25: 19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
25: 20 Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
25: 21 Stăpânul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.
25: 22 Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.
25: 23 Stăpânul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!
25: 24 Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el, şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat:
25: 25 mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!
25: 26 Stăpânul său i-a răspuns: Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat;
25: 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
25: 28 Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
25: 29 Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!
25: 30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
25: 31 Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
25: 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
25: 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
25: 34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
25: 35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
25: 36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.
25: 37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
25: 38 Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
25: 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?
25: 40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.
25: 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
25: 42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
25: 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.
25: 44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?
25: 45 Şi El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.
25: 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.
