14: 2 şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.
14: 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
14: 4 pentru că Ioan îi zicea: Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.
14: 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
14: 6 Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
14: 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
14: 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
14: 9 Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
14: 10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
14: 11 Capul a fost adus într-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
14: 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
14: 13 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
14: 14 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
14: 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.
14: 16 N-au nevoie să plece, le-a răspuns Isus; daţi-le voi să mănânce.
14: 17 Dar ei I-au zis: N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
14: 18 Şi El le-a zis: Aduceţi-i aici la Mine.
14: 19 Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
14: 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărâmituri.
14: 21 Cei ce mâncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
14: 22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
14: 23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
14: 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
14: 25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
14: 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.
14: 27 Isus le-a zis îndată: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
14: 28 Doamne, I-a răspuns Petru, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.
14: 29 Vino! i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
14: 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!
14: 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
14: 32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
14: 33 Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
14: 34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
14: 35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
14: 36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.
