10: 2 În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale.
10: 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.
10: 4 În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru).
10: 5 Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz.
10: 6 Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
10: 7 Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
10: 8 Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.
10: 9 Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.
10: 10 Şi iată că o mână m-a atins, şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.
10: 11 Apoi mi-a zis: Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine! După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.
10: 12 El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
10: 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.
10: 14 Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.
10: 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ, şi am tăcut.
10: 16 Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea: Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, şi am pierdut orice putere!
10: 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!
10: 18 Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou, şi m-a întărit.
10: 19 Apoi mi-a zis: Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă! Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.
10: 20 El mi-a zis: Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
10: 21 Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.
