10: 2 Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate! Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei.
10: 3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
10: 4 Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
10: 5 Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte,
10: 6 Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi.
10: 7 Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.
10: 8 La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.
10: 9 M-am uitat, şi iată că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
10: 10 După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.
10: 11 Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.
10: 12 Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.
10: 13 Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: Roţi învârtitoare.
10: 14 Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.
10: 15 Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.
10: 16 Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.
10: 17 Când se opreau ei, se opreau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
10: 18 Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.
10: 19 Heruvimii şi-au întins aripile, şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
10: 20 Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.
10: 21 Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.
10: 22 Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.
