39: 1 În acelaşi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.
39: 2 Ezechia s-a bucurat, şi a arătat trimişilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme, şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.
39: 3 Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia, şi l-a întrebat: Ce au spus oamenii aceia, şi de unde au venit la tine? Ezechia a răspuns: Au venit la mine dintr-o ţară depărtată, din Babilon.
39: 4 Isaia a mai zis: Ce au văzut în casa ta? Ezechia a răspuns: Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.
39: 5 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă cuvântul Domnului oştirilor!
39: 6 Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne, zice Domnul.
39: 7 Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.
39: 8 Ezechia a răspuns lui Isaia: Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!