1: 2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
1: 3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
1: 4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
1: 5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.
1: 6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
1: 7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?
1: 8 Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
1: 9 Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
1: 10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât, şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
1: 11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint.
1: 12 Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
1: 13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţâţele mele.
1: 14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi.
1: 15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă!
1: 16 Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru!
1: 17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre.
