26: 1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
26: 2 Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.
26: 3 Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.
26: 4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.
26: 5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.
26: 6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea.
26: 7 Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
26: 8 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun.
26: 9 Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
26: 10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi.
26: 11 Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.
26: 12 Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
26: 13 Leneşul zice: Afară este un leu, pe uliţe este un leu!
26: 14 Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui.
26: 15 Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.
26: 16 Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.
26: 17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.
26: 18 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,
26: 19 aşa este omul care înşeală pe aproapele său, şi apoi zice: Am vrut doar să glumesc!
26: 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte.
26: 21 După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
26: 22 Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.
26: 23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
26: 24 Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
26: 25 Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26: 26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.
26: 27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
26: 28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.