14: 2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte.
14: 3 În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
14: 4 Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.
14: 5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
14: 6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor.
14: 7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
14: 8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşeală pe ei înşişi.
14: 9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
14: 10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
14: 11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.
14: 12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
14: 13 De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz.
14: 14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
14: 15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
14: 16 Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
14: 17 Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.
14: 18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
14: 19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit.
14: 20 Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
14: 21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
14: 22 În adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc. dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
14: 23 Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
14: 24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
14: 25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni.
14: 26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
14: 27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.
14: 28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.
14: 29 Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.
14: 30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.
14: 31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.
14: 32 Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.
14: 33 Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
14: 34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.
14: 35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.
