79: 1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt, şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
79: 2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
79: 3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
79: 4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
79: 5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare, şi va arde mânia Ta ca focul?
79: 6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile, care nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, care nu cheamă Numele Tău!
79: 7 Căci au mâncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.
79: 8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot!
79: 9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
79: 10 Pentru ce să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
79: 11 Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
79: 12 Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile, care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
79: 13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.