6: 1 Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.
6: 2 Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
6: 3 Sufletul mi-i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?
6: 4 Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mântuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
6: 5 Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
6: 6 Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrimi.
6: 7 Mi s-a sub faţa de întristare, şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
6: 8 Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!
6: 9 Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
6: 10 Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.