48: 2 Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
48: 3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
48: 4 Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
48: 5 au privit-o, au înlemnit, s-au temut, şi au luat-o la fugă.
48: 6 I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
48: 7 Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vântul de răsărit, care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
48: 8 Întocmai cum auzisem spunându-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie.
48: 9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!
48: 10 Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună până la marginile pământului; dreapta Ta este plină de îndurare.
48: 11 Se bucură muntele Sionului, şi se înveselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
48: 12 Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,
48: 13 priviţi-i întăritura, şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
48: 14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.
