25: 2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
25: 3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
25: 4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
25: 5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
25: 6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice.
25: 7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
25: 8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
25: 9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
25: 10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
25: 11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
25: 12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
25: 13 El va locui în fericire, şi sămânţa lui va stăpâni ţara.
25: 14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
25: 15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
25: 16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit.
25: 17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
25: 18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
25: 19 Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
25: 20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
25: 21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!
25: 22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
