22: 2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
22: 3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
22: 4 În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai.
22: 5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
22: 6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
22: 7 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
22: 8 S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!
22: 9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
22: 10 de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
22: 11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
22: 12 O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
22: 13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfâşie şi răcneşte.
22: 14 Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înăuntrul meu.
22: 15 Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
22: 16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
22: 17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
22: 18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
22: 19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
22: 20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghearele câinilor!
22: 21 Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22: 22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
22: 23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
22: 24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
22: 25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
22: 26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
22: 27 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
22: 28 Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
22: 29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
22: 30 O sămânţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
22: 31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
