140: 2 care cugetă lucruri rele în inima lor, şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!
140: 3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă.
140: 4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
140: 5 Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului, şi îmi întind capcane. (Oprire).
140: 6 Eu zic Domnului: Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
140: 7 Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.
140: 8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire).
140: 9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
140: 10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
140: 11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
140: 12 Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
140: 13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
