119: 2 Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor,
119: 3 care nu săvârşesc nici o nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
119: 4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
119: 5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
119: 6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
119: 7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.
119: 8 Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
119: 9 Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
119: 10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
119: 11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
119: 12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!
119: 13 Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.
119: 14 Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
119: 15 Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
119: 16 Mă desfăt în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău.
119: 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău!
119: 18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
119: 19 Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!
119: 20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
119: 21 Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia, care se rătăcesc de la poruncile Tale.
119: 22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
119: 23 Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adânc la orânduirile Tale.
119: 24 Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
119: 25 Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
119: 26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!
119: 27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
119: 28 Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!
119: 29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
119: 30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
119: 31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
119: 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
119: 33 Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până în sfârşit!
119: 34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!
119: 35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
119: 36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
119: 37 Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
119: 38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
119: 39 Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.
119: 40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
119: 41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
119: 42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvântul Tău.
119: 43 Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
119: 44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
119: 45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
119: 46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
119: 47 Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
119: 48 Îmi întind mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
119: 49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
119: 50 Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
119: 51 Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta.
119: 52 Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi.
119: 53 M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta.
119: 54 Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.
119: 55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
119: 56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
119: 57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
119: 58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
119: 59 Mă gândesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
119: 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
119: 61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
119: 62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
119: 63 Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
119: 64 Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
119: 65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
119: 66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
119: 67 Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.
119: 68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile tale!
119: 69 Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
119: 70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta.
119: 71 Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
119: 72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.
119: 73 Mâinile Tale m-au făcut, şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
119: 74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
119: 75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.
119: 76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!
119: 77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
119: 78 Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.
119: 79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
119: 80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
119: 81 Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
119: 82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: Când mă vei mângâia?
119: 83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale.
119: 84 Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
119: 85 Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
119: 86 Toate poruncile tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
119: 87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
119: 88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
119: 89 Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
119: 90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
119: 91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
119: 92 Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
119: 93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
119: 94 Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
119: 95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
119: 96 Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
119: 97 Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
119: 98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
119: 99 Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
119: 100 Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
119: 101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău.
119: 102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
119: 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
119: 104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
119: 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
119: 106 Jur, şi mă voi ţine de jurământ, că voi păzi legile Tale cele drepte.
119: 107 Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!
119: 108 Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
119: 109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.
119: 110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
119: 111 Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.
119: 112 Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna şi până la sfârşit.
119: 113 Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.
119: 114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
119: 115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
119: 116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
119: 117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!
119: 118 Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.
119: 119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
119: 120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
119: 121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
119: 122 Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi!
119: 123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
119: 124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orânduirile Tale!
119: 125 Eu sunt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
119: 126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
119: 127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat:
119: 128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
119: 129 Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
119: 130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
119: 131 Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.
119: 132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău!
119: 133 Întăreşte-mi paşii în Cuvântul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpânească peste mine!
119: 134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
119: 135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orânduirile Tale!
119: 136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentru că Legea Ta nu este păzită.
119: 137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană.
119: 138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
119: 139 Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.
119: 140 Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
119: 141 Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
119: 142 Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul.
119: 143 Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.
119: 144 Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
119: 145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.
119: 146 Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
119: 147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
119: 148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.
119: 149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
119: 150 Se apropie cei ce urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
119: 151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
119: 152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
119: 153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
119: 154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
119: 155 Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.
119: 156 Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
119: 157 Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
119: 158 Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc Cuvântul Tău.
119: 159 Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
119: 160 Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.
119: 161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
119: 162 Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
119: 163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
119: 164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
119: 165 Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.
119: 166 Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
119: 167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
119: 168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
119: 169 Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
119: 170 Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
119: 171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!
119: 172 Să cânte limba mea Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!
119: 173 Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.
119: 174 Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
119: 175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
119: 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
