4: 2 Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
4: 3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mâinile slăbite.
4: 4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
4: 5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
4: 6 Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
4: 7 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
4: 8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
4: 9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.
4: 10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
4: 11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
4: 12 Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
4: 13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
4: 14 m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
4: 15 Un duh a trecut pe lângă mine Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul
4: 16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
4: 17 Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
4: 18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
4: 19 cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
4: 20 De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
4: 21 Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n-au căpătat înţelepciunea!
