31: 2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
31: 3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
31: 4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
31: 5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
31: 6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
31: 7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
31: 8 atunci eu să seamăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
31: 9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
31: 10 atunci nevasta mea să macine pentru altul, şi s-o necinstească alţii!
31: 11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
31: 12 un foc care mistuie până la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
31: 13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,
31: 14 ce aş putea să fac, când se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
31: 15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
31: 16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
31: 17 dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
31: 18 eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
31: 19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
31: 20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
31: 21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
31: 22 atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
31: 23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
31: 24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: Tu eşti nădejdea mea;
31: 25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
31: 26 dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
31: 27 şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
31: 28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
31: 29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
31: 30 eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
31: 31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?
31: 32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
31: 33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
31: 34 pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul
31: 35 Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
31: 36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
31: 37 să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
31: 38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
31: 39 dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
31: 40 atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz! Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
