22: 2 Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
22: 3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
22: 4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
22: 5 Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
22: 6 Luai fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
22: 7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
22: 8 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
22: 9 Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.
22: 10 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te-a apucat groaza dintr-o dată.
22: 11 Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
22: 12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!
22: 13 Şi tu zici: Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
22: 14 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!
22: 15 Ce! vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
22: 16 care au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
22: 17 Ei ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?
22: 18 Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. Departe de mine sfatul celor răi!
22: 19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei
22: 20 şi va zice: Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!
22: 21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
22: 22 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
22: 23 Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
22: 24 Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
22: 25 Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
22: 26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
22: 27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
22: 28 Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
22: 29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
22: 30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.
