21: 2 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.
21: 3 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
21: 4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
21: 5 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mâna la gură.
21: 6 Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
21: 7 Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
21: 8 Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
21: 9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
21: 10 Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
21: 11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
21: 12 Cântă cu sunet de tobă şi de harfă, se desfată cu sunete de caval.
21: 13 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor.
21: 14 Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
21: 15 Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?
21: 16 Ce! nu sunt ei în stăpânirea fericirii? Departe de mine sfatul celor răi!
21: 17 dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
21: 18 să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
21: 19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
21: 20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21: 21 Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
21: 22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
21: 23 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
21: 24 cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
21: 25 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
21: 26 şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
21: 27 Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
21: 28 Voi ziceţi: Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?
21: 29 Dar ce! n-aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
21: 30 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.
21: 31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
21: 32 Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormânt.
21: 33 Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
21: 34 Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?
