11: 2 Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
11: 3 Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
11: 4 Tu zici: Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.
11: 5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
11: 6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.
11: 7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
11: 8 Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
11: 9 Întinderea ei este mai lungă decât pământul, şi mai lată decât marea.
11: 10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11: 11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
11: 12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
11: 13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.
11: 14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
11: 15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
11: 16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
11: 17 Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
11: 18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
11: 19 Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
11: 20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!
