50: 2 A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
50: 3 Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.
50: 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.
50: 5 Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan. Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.
50: 6 Faraon a răspuns: Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.
50: 7 Iosif s-a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului,
50: 8 toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii.
50: 9 Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
50: 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
50: 11 Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: Iată un mare bocet printre Egipteni! De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
50: 12 Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
50: 13 L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormântare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.
50: 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
50: 15 Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?
50: 16 Şi au trimis să spună lui Iosif: Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
50: 17 Aşa să vorbiţi lui Iosif: Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău! Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău! Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
50: 18 Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui, şi i-au zis: Suntem robii tăi.
50: 19 Iosif le-a zis: Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
50: 20 Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
50: 21 Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri. Şi i-a mângâiat, şi le-a îmbărbătat inimile.
50: 22 Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
50: 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
50: 24 Iosif a zis fraţilor săi: Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
50: 25 Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.
50: 26 Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.
